De trei ani merg în fiecare vară câteva zile la Sinaia. Nu merg pentru mine ci pentru coplilul meu căruia îi place atmosfera de acolo, și în amintirea copilăriei mele, pentru că și mie îmi plăcea.
De trei ani, încerc să vad dacă se schimba ceva (în bine sau rău..). Am adunat în tot acest timp o colecție vastă de fotografii care atesta cât de rău stau lucrurile, cât de urât se poartă sinăienii cu orașul lor, etc etc și o serie complexă de critici foarte bine fondate..
Dar anul acesta s-a întâmplat ceva diferit (nu, să rămânem realiști, situația nu s-a îmbunatățit decât în cantități homeopatice)... am început să nu mă mai uit la oraș cu ochii minții (obiectivi și critici) ci prin ochii copiilor si ai turiștilor din Israel care invadează vară de vară orașul, cum s-ar spune, prin ochii inimii...
Și ceea ce am văzut mi-a plăcut: multă liniște, bucurie în parc unde copiii din toate regiunile se jucau de parcă s-ar fi știut dintotdeauna, iar în hotel am avut ocazia să vad cum bătrâneii din Israel se distrează mai mult și sunt mai vioi decât mulți români mult mai tineri (printre care și eu). M-a cuprins nostalgia în avans pentru vremurile îndepărtate, când, cine știe, poate se vor precipita bunicuți pe ringul de dans sa ma invite și pe mine la un tango, așa cum am vazut că se întampla zilele trecute în hotel, când doamnele venerabile în baston erau invitate la dans cu o frenezie și un chef de viață de invidiat.
Am văzut încă o dată că dacă ești în compania potrivită și ai o dispoziție senină, te poți simți excelent chiar dacă în camera de hotel sub pat este praful neaspirat de trei ani, piureul de cartofi servit în restaurantul de trei stele este facut din fulgi, iar centrul orașului seamănă cu Chinatown.
Așa că, inima sus și porniți cu curaj și voie bună să explorați Gradina Carpaților!
Da, mare adevar ai scris in penultimul paragraf.Si trebuie sa privim lucrurile cu mai multa bunavointa.Mai ales in Romania.
RăspundețiȘtergere